Prietenia de-a lungul istoriei
Remuşcarea lui Oreste, de William-Adolphe Bouguereau
Prietenia este considerată una din experienţele centrale ale omenirii, fiind sanctificată de toate religiile importante. Epopeea lui Gilgamesh, un poem babilobian dintre primele lucrări literare cunoscute în istorie, face o cronică în profunzime a prieteniei dintre Gilgamesh şi Enkidu. Greco-romanii aveau, ca exemple la cel puţin acelaşi nivel, prieteniile dintre Oreste şi Pilade, şi, în Eneida lui Virgil, prietenia dintre Euryalus şi Nisus. Credinţa abrahamică are ca exemplu povestea prieteniei dintre David şi Jonathan. Prietenia a jucat un rol important în romantismul german. Un bun exemplu se regăseşte în lucrarea lui Schiller, Die Bürgschaft. Gospelurile creştine spun că Issus Hristos a declarat: “Nu există mai mare dragoste pentru un om, ca atunci când acesta îşi dă viaţa pentru prietenii săi.”(John 15:13).
În filozofie, Aristotel este cunoscut pentru discuţiile sale (în Etica Nicomahică) despre filia, care este tradusă de obicei (într-un fel puţin greşit) ca “prietenie”, acest concept fiind în fapt mult mai larg şi incluzând prietenia.
