Frumuseţea este o caracteristică a unei persoane, loc, obiect, sau idee care oferă o experienţă perceptuală de plăcere, simţăminte sau satisfacţii. Frumuseţea este studiată ca parte a esteticii, sociologiei, psihologiei sociale, şi culturii. Ca o creaţie culturală, frumuseţea a fost extrem de comercializată. O “frumuseţe ideală” este o entitate care este admirată, sau posedă caracteristici larg atribuite frumuseţii într-o anumită cultură.
Frumuseţea implică adesea interpretarea unei entităţi ca fiind în echilibru şi armonie cu natura, care poate duce la sentimente de atracţie şi emoţii pozitive. Întrucât aceasta este o experienţă subiectivă, se spune adesea că “frumuseţea este în ochiul privitorului”[1] În cel mai profund sens al său, frumuseţa poate produce o experienţă puternică de reflecţie pozitivă despre sensul existenţei cuiva. Un subiect de frumuseţe este orice rezonează cu semnificaţiile personale.
Adjectivul grec clasic al frumuseţii era καλλός. În limba greacă comună cuvântul pentru frumuseţe era “ὡραῖος”,[2] adjectiv la origine provenind din cuvântul “ὥρα” care înseamnă oră. În limba greacă comună frumuseţea a fost astfel asociată cu “să fii la timpul potrivit”. Un fruct copt (în mod natural) era considerat frumos, în timp ce o femeie care încerca să pară mai în vârstă decât în realitate sau una în vârstă încercând să pară mai tânără nu erau considerate frumoase. ὡραῖος în dialectul din Atica greciei antice, avea mai multe sensuri, onclusiv cel de maturitate.[3]
Întâlnirile (dating) sunt o activitate socială prin care două persoane încearcă să se cunoască şi să vadă în ce măsură se potrivesc ca parteneri într-o relaţie intimă sau căsătorie. Întâlnirile tradiţionale includ activităţi de divertisment şi/sau o masă (cina) la restaurant.
În multe tradiţii culturale, o întâlnire poate fi aranjată de o terţă parte, care poate fi un membru de familie, o cunoştinţă, sau angajatul unei firme specializate. Recent, întâlnirile pe Internet au devenit foarte populare.
Deşi eticheta întâlnirilor în cultura vestică a devenit mai relaxată în ultimul secol, există încă diferenţe considerabile între valorile sociale şi cele personale. De exemplu, acolo unde o anumită activitate costă bani (de exemplu, o masă la restaurant), în mod tradiţional bărbatul se aşteaptă să plătească; dar în prezent practica “plăţii nemţeşti” (împărţirea cheltuielilor) a devenit o practică obişnuită şi acceptabilă.
Referinţe
Sizer-Webb, Frances; Eleanor Noss DeBruyne; Linda Kelly DeBruyne (2000). Health: Making Life Choices. pp. pp. 499-500.
Havelin, Kate (2000). Dating: What Is a Healthy Relationship?. Capstone Press.
(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)
Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896
Incestul se referă la orice activitate sexuală dintre două persoane strâns legate şi care este ilegală sau un taboo social. Tipul de activitate sexuală şi natura relaţiilor dintre persoane care constituie o încălcare a legii sau a tradiţiilor sociale variază cu cultura şi jurisdicţia. Unele societăţi consideră că acesta include numai pe cei care trăiesc în aceeaşi casă, sau care aparţin aceluiaşi clan sau linie de rudenie, în timp ce alte societăţi includ şi “rudele de sânge”, iar altele includ chiar şi rudele rezultate în urma adopţiilor şi a căsătoriilor.[1]
Cele mai frecvente tipuri de incest raportate sunt fiică-tată.[2] Incestul între adulţi şi copii prepubertate sau adolescenţi sunt considerate o formă de abuz sexual al copiilor[3], fiind considerate una din formele extreme de traume din copilărie, traume care adesea sunt foarte serioase şi cu probleme psihologice pe termen lung, în special în cazul incestului parental.[4] Prevalenţa este dificil de generalizat, dar cercetările estimează 10-15% din totalul populaţiei ca experimentând cel puţin o dată în viaţă incestul, cu cel puţin 2% implicând actul sexual sau încercări de acest tip.[5] Printre femei, cercetări efectuate de Russell (1986) şi Wyatt (1985) au estimat o rată experenţială a incestului de cca. 20%.[4]
Incestul adult consensual este foarte rar.[3] Incestul consensual dintre adulţi este incriminat în multe ţări, deşi este văzut de unele ţări ca o crimă fără victime.[6]
Cele mai multe societăţi evită discuţiile despre unele tipuri de incest.[7][8] Incestul a fost şi este încă un taboo obişnuit în cele mai multe culturi, atât în prezent cât şi în trecut,[9] cu penalităţi impuse în unele jurisdicţii. Cele mai multe societăţi moderne au impus restricţii legale şi sociale asupra căsătoriei între consanguini.[10] În unele societăţi, precum în Egiptul antic, relaţiile dintre frate-soră, tată-fiică, şi mamă-băiat, erau practicate în rândul celor cu sânge regal.[11][12] În plus, populaţia Balinese din Indonezia[13] şi unele triburi Inuit[14] au credinţe complet diferite despre ilegalitatea şi imoralitatea incestului.
Note
^Elementary Structures Of Kinship, by Claude Lévi-Strauss. (tr.1971).
^ Herman, Judith (1981). Father-Daughter Incest. Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press. pp. 282. ISBN 0-674-29506-4.
^ ab Wolf, Arthur P.; William H. Durham (2004). Inbreeding, Incest, and the Incest Taboo: The State of Knowledge at the Turn of the Century. Stanford University Press. pp. p170–172. ISBN 0804751412.
^ abc Courtois, Christine A. (1988). Healing the Incest Wound: Adult Survivors in Therapy. W. W. Norton & Company. pp. p208. ISBN 0393313565.
^ Nemeroff, Charles B.; Craighead, W. Edward (2001). The Corsini encyclopedia of psychology and behavioral science. New York: Wiley. ISBN 0-471-24096-6.
^ Bateson, Gregory (2000). Steps to an Ecology of Mind: Collected Essays in Anthropology, Psychiatry, Evolution, and Epistemology. University Of Chicago Press. ISBN 978-0226039053.
^ Briggs, Jean (2006). Never in Anger: Portrait of an Eskimo Family. Harvard University Press. ISBN 978-0674608283.
Referinţe
Adams, Kenneth, M., Silently Seduced: When Parents Make Their Children Their Partners, Understanding Covert Incest, HCI, 1992.
Adams, Kenneth, M., When He’s Married to His Mom: How to Help Mother-Enmeshed Men Open Their Hearts To True Love, Fireside, 2007.
Anderson, Peter B., and Cindy Struckman-Johnson, Sexually Aggressive Women: Current Perspectives and Controversies, Guilford, 1998.
Bagnall, Roger S. and Bruce W. Frier, The demography of Roman Egypt, Cambridge, 1994
Bixler, Ray H. (1982) “Comment on the Incidence and Purpose of Royal Sibling Incest,” American Ethnologist, 9(3), Aug, pp. 580-582.
Blume, E. Sue, Secret Survivors: Uncovering Incest and its Aftereffects in Women, Ballantine, 1991.
DeMilly, Walter, In My Father’s Arms: A True Story of Incest, University of Wisconsin Press, 1999.
Murador, Gordan, “Just Curious and Incestuous – Two Best Friends Finding Out Their True Past”, TTMFTW, 2008.
Elliot, Michelle, Female Sexual Abuse of Children, Guilford, 1994.
Forward, Susan (1990). Toxic Parents: Overcoming Their Hurtful Legacy and Reclaiming Your Life. Bantam. ISBN 0-553-28434-7.
