1iSX

Gender Identity & Sexual Orientation Equiries and Complaints Hotline

Orientarea afecţională (sau orientarea romantică) este folosită atât ca alternativă cât şi ca complementaritate pentru orientarea sexuală.^[1] Ea se bazează pe perspectiva că atracţia sexuală este doar o componentă a unui sistem dinamic mult mai mare. Adepţii acestei teorii consideră că orientarea cuiva este definită de persoana de care este predispusă să se îndrăgostească, implicând sau nu sexualitatea. Ulterior, folosirea predominantă a termenului “orientare sexuală” este luată în consideraţie pentru a reduce o întreagă categorie de dorinţe şi emoţii, ca şi puterea şi conexiunea, la sex.

Termenul de orientare afecţională este de asemenea folosit de cei care se consideră ei înşişi asexuali şi că experimentează doar atracţii mentale, emoţionale, fizice (tactile), şi/sau estetice. Termenii folosiţi pentru diferite orientări afecţionale sunt adesea aceeaşi cu cei pentru orientare sexuală: totuşi, termenii “homoromantic”, “biromantic”, “heteroromantic” şi “aromantic” au câştigat în popularitate. Asexualii incorporează uneori termeni colocviali pentru a descrie atât componentele romantice cât şi pe cele sexuale ale orientării lor (de ex. gay-asexual, bi-asexual, sau corect-asexual).

Există de asemenea şi cei care susţin că orientarea cuiva este definită de de cel spre care se revarsă afecţiunea şi dacă atracţia sexuală respectivă depinde de afecţiunea pentru calităţile personale ale celeilalte fiinţe umane, indiferent de sexul ei, gen sau chiar aparenţă externă. Această folosire a termenului nu necesită îndrăgostirea, dar se bazează încă pe afecţiunea personală. Se poate considera fraza “atracţie sexuală condiţională” pentru a descrie experienţa celor care sunt în fapt asexuali, ca opusă frazei “atracţie sexuală primară” folosită pentru a descrie persoanele “sexuale”.

Note

Referinţe

• Wells, J. W. (1989). “Teaching about Gay and Lesbian Sexual and Affectional Orientation Using Explicit Films to Reduce Homophobia”. Journal of Humanistic Education and Development, 28(1),18-34.

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896

Frumuseţea este o caracteristică a unei persoane, loc, obiect, sau idee care oferă o experienţă perceptuală de plăcere, simţăminte sau satisfacţii. Frumuseţea este studiată ca parte a esteticii, sociologiei, psihologiei sociale, şi culturii. Ca o creaţie culturală, frumuseţea a fost extrem de comercializată. O “frumuseţe ideală” este o entitate care este admirată, sau posedă caracteristici larg atribuite frumuseţii într-o anumită cultură.

Frumuseţea implică adesea interpretarea unei entităţi ca fiind în echilibru şi armonie cu natura, care poate duce la sentimente de atracţie şi emoţii pozitive. Întrucât aceasta este o experienţă subiectivă, se spune adesea că “frumuseţea este în ochiul privitorului”^[1] În cel mai profund sens al său, frumuseţa poate produce o experienţă puternică de reflecţie pozitivă despre sensul existenţei cuiva. Un subiect de frumuseţe este orice rezonează cu semnificaţiile personale.

Adjectivul grec clasic al frumuseţii era καλλός. În limba greacă comună cuvântul pentru frumuseţe era “ὡραῖος”,^[2] adjectiv la origine provenind din cuvântul “ὥρα” care înseamnă oră. În limba greacă comună frumuseţea a fost astfel asociată cu “să fii la timpul potrivit”. Un fruct copt (în mod natural) era considerat frumos, în timp ce o femeie care încerca să pară mai în vârstă decât în realitate sau una în vârstă încercând să pară mai tânără nu erau considerate frumoase. ὡραῖος în dialectul din Atica greciei antice, avea mai multe sensuri, onclusiv cel de maturitate.^[3]

Referinţe

Linkuri

• BBC Radio 4’s In Our Time programme on Beauty (requires RealAudio)
• Dictionary of the History of Ideas: Theories of Beauty to the Mid-Nineteenth Century
• beautycheck.de/english Regensburg University – Characteristics of beautiful faces

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896

Consilierea în relaţii este procesul de consiliere a partenerilor unei relaţii într-un efort de a recunoaşte şi a administra mai bine sau a reconcilia divergenţele şi situaţiile repetate de supărări care apar între ei. Relaţia implicată poate fi între membrii unei familii sau a unui cuplu, angajaţi şi angajator la locul de muncă, sau între un om de afaceri şi un client.

Terapia cuplului este un proces adiacent dar diferit. Ea poate diferi de consilierea relaţiilor ca perioadă. Consilierea pe termen scurt durează 1-3 sesiuni, în timp ce terapia cuplului pe termen scurt durează între 12 şi 24 sesiuni. O excepţie este terpaia cuplului rezumativă sau bazată pe soluţii. În plus, consilierea tinde să fie mai concretă şi imediată, folosind strategii specifice pentru a obţine rezultate. terapia cuplului este mai mult pentru probleme care par insolvabile, cu o istorie a relaţiilor, şi în care emoţiile sunt ţinta şi agentul schimbării.

Cele două pot diferi şi în alte moduri, dar toate diferenţele ţin mai degrabă de modul de lucru al consilierului/terapistului decât de proces în sine.

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896

Dragostea este o sumă de emoţii şi experienţe legate de un puternic simţământ de afecţiune^[1] şi ataşament. Cuvântul dragoste se poate referi la o varietate de simţăminte, stări şi atitudini diferite, de la plăcerea generică la atracţia interpersonală intensă. Dragostea nu este un simţământ singular ci o emoţie formată din două sau mai multe simţăminte. Orice este vital pentru noi crează mai multe simţăminte, iar noi avem de asemenea simţăminte şi percepţii pentru simţămintele noastre[1]. Această diversitate de utilizări şi semnificaţii, combinată cu complexitatea simţămintelor implicate, face extrem de dificil de definit dragostea, chiar şi comparată cu alte stări emoţionale.

Ca şi concept abstract, dragostea se referă de obicei la un sentiment profund, inefabil, de grijă afectuoasă faţă de altă persoană. Chiar şi această limitată concepţie despre dragoste, oricum, include o mare bogăţie de diferite sentimente, de la dorinţa pasională şi intimitatea dragostei romantice, la abordarea emoţională nonsexuală a familiei şi dragostea platonică.^[2] la onestitatea profundă sau devoţiunea dragostei religioase.^[3] Dragostea în diferitele ei forme acţionează ca un facilitant major al relaţiilor interpersonale şi, datorită importanţei ei psihologice centrale, este una din cele mai abordate teme în artele creative.

Referinţe

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI

Video: Haddaway-What is Love?