Grafică de Nishikawa Sukenobu (la începutul secolului 18)
Bisexualitatea este o orientare sexuală caracterizată prin atracţie estetică şi sexuală pentru ambele sexe (femei şi bărbaţi). Este unul din cele mai importante trei elemente ale clasificării orientărilor sexuale, împreună cu orientarea homosexuală şi cea heterosexuală.
Deşi a fost observată în diverse forme în majoritatea societăţilor prin istorie, bisexualitatea nu a fost un subiect de studiu serios până în a doua jumătate a secolului XX şi există şi în ziua de astăzi argumente despre prevalenţa şi natura sa.
Căsătoria s-a născut dintr-o nevoie a oamenilor de a-şi asigura paternitatea asupra copiilor. În acest sens, bărbaţii erau dispuşi să plătească pentru o mireasă sau exclusivitatea accesului sexual la o anumită femeie.[1] Legitimitatea este consecinţa acestei tranzacţii mai degrabă decât motivul. În societatea comanşilor, femeile căsătorite muncesc mult, îşi pierd libertatea sexuală, şi se pare că nu au niciun beneficiu în urma căsătoriei.[2] Dar femeile în această situaţie devin o sursă de invidie şi model în trib, astfel încât aceasta este cea mai bună soluţie pentru ele. “În aproape toate societăţile, relaţia cu femeile este instituţionalizat într-un fel sau altul, astfel încât se moderează şi intensitatea competiţiei în accesul la intimitatea acestora.”[3]
Modul în care se desfăşoară o căsătorie s-a schimbat în timp, ca şi instituţia însăşi a căsătoriei. Deşi instituţia căsătoriei este mai veche decât înregistrările istorice, multe culturi au legende proprii sau credinţe religioase privind originea căsătoriei.[4]
Relaţiile strânse sunt importante pentru bunăstarea emoţională.
Relaţiile interpersonale inlcud relaţiile de rudenie şi familiale în care oamenii sunt asociaţi genetic sau consanguin. Acestea includ roluri precum cel de tată, mamă, fiu, fiică. Relaţiile pot fi stabilite de asemenea prin căsătorie, în cazul soţilor, socrilor, soacrelor, unchi sau mătuşe prin căsătorie. Ele pot fi formal relaţii pe termen lung recunoscute de lege şi formalizate prin ceremonii publice, precum căsătoria sau uniunea civilă. Există şi relaţii informale pe termen lung, precum relaţiile de dragoste sau romantice, cu posibilitatea de a locui şi trăi împreună. În astfel de cazuri “cealaltă persoană” este adesea denumită iubit(ă) sau amant(ă), spre a-i deosebi de simplii prieteni. Dacă partenerii trăiesc împreună, relaţia lor seamănă ci cea de căsătorie, părţile numindu-se chiar uneori soţ şi soţie. Legislaţia scoţiană consideră astfel de cupluri ca fiind căsătorite legal, după o anumită perioadă de trai împreună. Termenul amantă face referire într-un mod mai învechit la iubita unui bărbat. O amantă poate avea statutul de “amantă oficială” (în franceză maîtresse en titre), precum în cazul lui Madame de Pompadour.
Prieteniile constau din legături mutuale, încredere, respect, şi adesea chiar dragoste şi acceptanţă necondiţionată. Ele implică de obicei descoperirea sau stabilirea de similarităţi sau zone comune între indivizi.[1]Prieteniile pe Internet şi pen-pal se pot înfiripa chiar în cazul unor distanţe fizice considerabile între parteneri. Frăţia şi surorile pot desemna persoane unite printr-o cauză comună sau având interese comune, care pot implica organizarea formală într-un club, organizaţie, asociaţie, societate, lojă, fraternitate, sau comunitate de surori. Acest tip de relaţii interpersonale au elemente comune cu camaraderia soldaţilor pe timp de pace sau război. Între partenerii sau colegii într-o profesiune, afacere, sau loc comun de muncă se pot stabili relaţii interpersonale pe termen lung.
Prietenii de suflet sunt persoane intim legate printr-o uniune mentală, şi care găsesc acceptanţă şi înţelegere mutuală între ei. Prietenii de suflet se simt legaţi pe viaţă, în unele cazuri devenind parteneri sexuali. Relaţiile întâmplătoare sunt relaţii sexuale extinse dincolo de petrecerea unei nopţi, caracterizate în exclusivitate de un comportament sexual. Uneori sunt numiţi “prieteni din interes” sau prieteni “agăţaţi” atunci când totul se limitează la actul sexual sau sunt priviţi ca parteneri sexuali într-un sens mai larg. Dragostea platonică este o relaţie afecţională în care elementul sexual nu este inclus.
Referinţe
^ Byrne, D. (1961). Interpersonal attraction and attitude similarity. Journal of Abnormal and Social Psychology, 62, 713-715.
(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)
Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896
OMS defineşte sănătatea ca o stare de bunăstare completă fizică, mentală şi socială, nu numai ca absenţa bolii sau a infirmităţii; sănătatea reproductivă sau sănătatea/igiena sexuală se referă la procesele, funcţiile şi sistemele de reproducere în toate etapele vieţii.[1] Sănătatea sexuală implică deci ca oamenii să poată avea o viaţă sexuală satisfăcătoare şi sigură şi ca ei să se poată reproduce şi să fie liber să decidă dacă, când şi cât de des se implică în aceste activităţi. În mod implicit bărbaţii şi femeile au dreptul să fie informaţi şi să aibă acces la metode sigure, eficiente, corecte şi acceptabile de reglementare a fertilităţii la alegerea lor, şi dreptul de acces la servicii publice de sănătate adecvate care vor permite femeilor să treacă în siguranţă prin perioada de gravititate şi naştere, oferind cuplurilor cele mai bune şanse de a avea copii sănătoşi.
Conform OMS, “Sănătatea reproductivă şi sexuală contează pentru 20% din femeile din toată lumea, şi pentru 14% din bărbaţii din toată lumea.”[2]
(Nota personală: Această povestire ştiinţifico-fantastică aparţine în întregime Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, despre care aveam o părere mai bună înainte de a vedea aceste afirmaţii. Acuma sunt convins că nu are nicio legătură cu viaţa reală)
Orgasmul (climaxul sexual) este faza concluzivă a perioadei de excitare sexuală în ciclul de răspuns sexual, putând fi întâlnită atât la bărbaţi cât şi la femei. Orgasmul este caracterizat printr-o plăcere fizică intensă, controlată de sistemul nervol involuntar sau autonom.[1] Ea este însoţită adesea de acţiuni involuntare, inclusiv spasme muculare ale anumitor zone ale corpului, o senzaţie euforică generală şi, frecvent, vocalize.
Momentele de după orgasm sunt adesea o experienţă relaxantă, atribuită creării prolactinei.[2] Creierele bărbaţilor şi femeilor suferă modificări similare în timpul orgasmului, baleiajul creierului arătând o reducere temporară a activităţii în mari zone din cortexul cerebral.[3]
^ Georgiadis J, Kortekaas R, Kuipers R, Nieuwenburg A, Pruim J, Reinders A, Holstege G (2006). “Regional cerebral blood flow changes associated with clitorally induced orgasm in healthy women”. Eur J Neurosci24 (11): 3305–16. doi:10.1111/j.1460-9568.2006.05206.x. PMID 17156391.
Bibliografie
Gabriele Froböse, Rolf Froböse, Michael Gross (Translator): Lust and Love: Is it more than Chemistry? Publisher: Royal Society of Chemistry, ISBN 0-85404-867-7, (2006).
Komisaruk, Barry R.; Beyer-Flores, Carlos; Whipple, Beverly. The Science of Orgasm. Baltimore, MD; London: The Johns Hopkins University Press, 2006 (hardcover, ISBN 0-8018-8490-X).
Homosexualitatea se referă la atracţia dintre persoane de acelaşi sex sau la orientarea homosexuală. Ca orientare sexuală, homosexualitatea se referă la “a avea atraţie sexuală şi romantică în primul rând sau exclusiv către membri de acelaşi sex cu persoana respectivă”; “se referă de asemenea la simţul identităţii personale şi sociale ale unei persoane bazat pe acele atracţii şi comportamente pe care le exprimă şi este membru într-o comunitate îi împărtăşeşte aceste înclinaţii.”[1][2] Homosexualitatea, bisexualitatea, şi heterosexualitatea împreună cunt cele trei mari categorii de orientări sexuale şi sunt parte din continuum heterosexual-homosexual. Proporţia exactă a populaţiei care a avut contacte homosexuale este dificil de estimat,[3] dar cele mai recente studii o plasează la 2-13%.[4][5][6][7][8][9][10][11][12][13][14] Prevalenţa homosexualităţii la bărbaţi poate varia în timp şi în diferite societăţi, parte datorită variaţiilor ratei de fertilitate sau mărimii familiei şi efectului orientării sexuale în funcţie de ordinea naşterii.[7]
Orientarea sexuală diferă de asemenea de alte aspecte ale sexualităţii, “inclusiv sexul biologic (caracteristicile anatomice, fiziologice şi genetice asociate cu bărbatul sau femeia), identitatea de gen (sensul psihologic al bărbatului, femeii, sau altora), şi rolul genului în societate (aderenţa la norme culturale definind comportamentul feminin şi masculin).”[2]
Etimologic, cuvântul homosexual este un hibrid de origine greacă şi latină, cu homos (uneori confundat cu un cuvânt latin fără legătură pentru “bărbat”, ca în Homo sapiens) derivat din cuvântul grec pentru acelaşi, denotând astfel acte sexuale şi afecţiuni între membri de acelaşi sex, inclusiv lesbianismul.[15] Cuvântul gay se referă în general la homosexualitatea masculină, dar este uneori folosit într-un sens mai larg pentru homosexualitate în general. În contextul sexualităţii, cuvântul lesbian se referă la homosexualitatea la femei.
Comportarea homosexuală a fost atât acceptată cât şi respinsă de-a lungul istoriei. În ultimele decenii, a existat un trend de creştere a vizibilităţii, recunoaşterii şi respectării drepturilor legale ale homosexualilor, inclusiv căsătoria şi uniunea civilă, drepturi parentale, şi acces egal la sănătatea publică.
^ ab LeVay, Simon (1996). Queer Science: The Use and Abuse of Research into Homosexuality. Cambridge: The MIT Press ISBN 0-262-12199-9
^ ab ACSF Investigators (1992). AIDS and sexual behaviour in France. Nature, 360, 407–409.
^ ab Billy, J. O. G., Tanfer, K., Grady, W. R., & Klepinger, D. H. (1993). The sexual behavior of men in the United States. Family Planning Perspectives, 25, 52–60.
^ ab Binson, D., Michaels, S., Stall, R., Coates, T. J., Gagnon, & Catania, J. A. (1995). Prevalence and social distribution of men who have sex with men: United States and its urban centers. Journal of Sex Research, 32, 245–254.
^ abc Bogaert, A. F. (2004). The prevalence of male homosexuality: The effect of fraternal birth order and variation in family size. Journal of Theoretical Biology, 230, 33–37. [1] Bogaert argues that: “The prevalence of male homosexuality is debated. One widely reported early estimate was 10% (e.g., Marmor, 1980; Voeller, 1990). Some recent data provided support for this estimate (Bagley and Tremblay, 1998), but most recent large national samples suggest that the prevalence of male homosexuality in modern western societies, including the United States, is lower than this early estimate (e.g., 1–2% in Billy et al., 1993; 2–3% in Laumann et al., 1994; 6% in Sell et al., 1995; 1–3% in Wellings et al., 1994). It is of note, however, that homosexuality is defined in different ways in these studies. For example, some use same-sex behavior and not same-sex attraction as the operational definition of homosexuality (e.g., Billy et al., 1993); many sex researchers (e.g., Bailey et al., 2000; Bogaert, 2003; Money, 1988; Zucker and Bradley, 1995) now emphasize attraction over overt behavior in conceptualizing sexual orientation.” (p. 33) Also: “…the prevalence of male homosexuality (in particular, same-sex attraction) varies over time and across societies (and hence is a ‘‘moving target’’) in part because of two effects: (1) variations in fertility rate or family size; and (2) the fraternal birth order effect. Thus, even if accurately measured in one country at one time, the rate of male homosexuality is subject to change and is not generalizable over time or across societies.” (p. 33)
^ ab Fay, R. E., Turner, C. F., Klassen, A. D., & Gagnon, J. H. (1989). Prevalence and patterns of same-gender sexual contact among men. Science, 243, 338–348.
^ ab Johnson, A. M., Wadsworth, J., Wellings, K., Bradshaw, S., & Field, J. (1992). Sexual lifestyles and HIV risk. Nature, 360, 410–412.
^ ab Laumann, E. O., Gagnon, J. H., Michael, R. T., & Michaels, S. (1994). The social organization of sexuality: Sexual practices in the United States. Chicago: University of Chicago Press.
^ ab Sell, R. L., Wells, J. A., & Wypij, D. (1995). The prevalence of homosexual behavior in the United States, the United Kingdom and France: Results of national population-based samples. Archives of Sexual Behavior, 24, 235–248.
^ ab Wellings, K., Field, J., Johnson, A., & Wadsworth, J. (1994). Sexual behavior in Britain: The national survey of sexual attitudes and lifestyles. London, UK: Penguin Books.
Incestul se referă la orice activitate sexuală dintre două persoane strâns legate şi care este ilegală sau un taboo social. Tipul de activitate sexuală şi natura relaţiilor dintre persoane care constituie o încălcare a legii sau a tradiţiilor sociale variază cu cultura şi jurisdicţia. Unele societăţi consideră că acesta include numai pe cei care trăiesc în aceeaşi casă, sau care aparţin aceluiaşi clan sau linie de rudenie, în timp ce alte societăţi includ şi “rudele de sânge”, iar altele includ chiar şi rudele rezultate în urma adopţiilor şi a căsătoriilor.[1]
Cele mai frecvente tipuri de incest raportate sunt fiică-tată.[2] Incestul între adulţi şi copii prepubertate sau adolescenţi sunt considerate o formă de abuz sexual al copiilor[3], fiind considerate una din formele extreme de traume din copilărie, traume care adesea sunt foarte serioase şi cu probleme psihologice pe termen lung, în special în cazul incestului parental.[4] Prevalenţa este dificil de generalizat, dar cercetările estimează 10-15% din totalul populaţiei ca experimentând cel puţin o dată în viaţă incestul, cu cel puţin 2% implicând actul sexual sau încercări de acest tip.[5] Printre femei, cercetări efectuate de Russell (1986) şi Wyatt (1985) au estimat o rată experenţială a incestului de cca. 20%.[4]
Incestul adult consensual este foarte rar.[3] Incestul consensual dintre adulţi este incriminat în multe ţări, deşi este văzut de unele ţări ca o crimă fără victime.[6]
Cele mai multe societăţi evită discuţiile despre unele tipuri de incest.[7][8] Incestul a fost şi este încă un taboo obişnuit în cele mai multe culturi, atât în prezent cât şi în trecut,[9] cu penalităţi impuse în unele jurisdicţii. Cele mai multe societăţi moderne au impus restricţii legale şi sociale asupra căsătoriei între consanguini.[10] În unele societăţi, precum în Egiptul antic, relaţiile dintre frate-soră, tată-fiică, şi mamă-băiat, erau practicate în rândul celor cu sânge regal.[11][12] În plus, populaţia Balinese din Indonezia[13] şi unele triburi Inuit[14] au credinţe complet diferite despre ilegalitatea şi imoralitatea incestului.
Note
^Elementary Structures Of Kinship, by Claude Lévi-Strauss. (tr.1971).
^ Herman, Judith (1981). Father-Daughter Incest. Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press. pp. 282. ISBN 0-674-29506-4.
^ ab Wolf, Arthur P.; William H. Durham (2004). Inbreeding, Incest, and the Incest Taboo: The State of Knowledge at the Turn of the Century. Stanford University Press. pp. p170–172. ISBN 0804751412.
^ abc Courtois, Christine A. (1988). Healing the Incest Wound: Adult Survivors in Therapy. W. W. Norton & Company. pp. p208. ISBN 0393313565.
^ Nemeroff, Charles B.; Craighead, W. Edward (2001). The Corsini encyclopedia of psychology and behavioral science. New York: Wiley. ISBN 0-471-24096-6.
^ Bateson, Gregory (2000). Steps to an Ecology of Mind: Collected Essays in Anthropology, Psychiatry, Evolution, and Epistemology. University Of Chicago Press. ISBN 978-0226039053.
^ Briggs, Jean (2006). Never in Anger: Portrait of an Eskimo Family. Harvard University Press. ISBN 978-0674608283.
Referinţe
Adams, Kenneth, M., Silently Seduced: When Parents Make Their Children Their Partners, Understanding Covert Incest, HCI, 1992.
Adams, Kenneth, M., When He’s Married to His Mom: How to Help Mother-Enmeshed Men Open Their Hearts To True Love, Fireside, 2007.
Anderson, Peter B., and Cindy Struckman-Johnson, Sexually Aggressive Women: Current Perspectives and Controversies, Guilford, 1998.
Bagnall, Roger S. and Bruce W. Frier, The demography of Roman Egypt, Cambridge, 1994
Bixler, Ray H. (1982) “Comment on the Incidence and Purpose of Royal Sibling Incest,” American Ethnologist, 9(3), Aug, pp. 580-582.
Blume, E. Sue, Secret Survivors: Uncovering Incest and its Aftereffects in Women, Ballantine, 1991.
DeMilly, Walter, In My Father’s Arms: A True Story of Incest, University of Wisconsin Press, 1999.
Murador, Gordan, “Just Curious and Incestuous – Two Best Friends Finding Out Their True Past”, TTMFTW, 2008.
Elliot, Michelle, Female Sexual Abuse of Children, Guilford, 1994.
Forward, Susan (1990). Toxic Parents: Overcoming Their Hurtful Legacy and Reclaiming Your Life. Bantam. ISBN 0-553-28434-7.
Relaţiile strânse sunt importante pentru bunăstarea emoţională.
