Heterosexualitatea este o orientare sexuală care descrie persoanele cu atracţie sexuală faţă de sexul opus. Heterosexualitatea este orientarea sexuală cea mai comună în societăţile umane, şi singura care asigură perpetuarea speciei.
Etimologie
Hetero- vine de la cuvântul grec heteros, care înseamnă diferit – adică, termenul heterosexualitate se referă la cei care preferă sexual sexul opozit. Cuvântul a fost inventat în 1868, ca şi antonim pentru homosexual, referindu-se la cei care preferă sexual acelaşi sex. Termenul heterosexual a fost publicat pentru prima dată în 1869.
Asexualitatea este o orientare sexuală care descrie persoanele care nu au atracţie sau dorinţă sexuală faţă de nici un sex. Puţină cercetare a fost făcută despre această orientare, dar toate studiile au arătat că aceasta este cea mai puţin-comună orientare sexuală.
Controverse
Fiindcă asexualitatea este foarte rară, şi abia acum începe să fie cercetată, există controverse în cercuri psihologico-ştiinţifice dacă aceasta este o orientare sexuala legitimă. Câţiva spun că trebuie categorizată ca o deficienţă sexuală hipoactivă, sugerând că este creată de diverşi factori legaţi de mediu, incluzând abuz sexual în trecut, nepermiterea expresiei sexuale şi probleme hormonale.
Pe cealaltă parte, mulţi asexuali, şi un număr tot mai mare de cercetători, susţin că asexualitatea este o orientare sexuală legitimă, la fel ca heterosexualitatea şi homosexualitatea. Ei spun că aceasta nu trebuie considerată o condiţie medicală fiind că nu creează probleme şi nu necesită tratatament. Mulţi fac referinţă la faptul că, în trecut, lucruri similare au fost spuse despre homosexualitate, dar acum este văzută ca o orientare sexuală legitimă.
Cercetare
Un studiu făcut la berbeci a arătat că aproximativ 2-3% din berbecii studiaţi nu au avut nici un interes aparent în a avea sex cu alţi indivizi, de orice sex. Alt studiu realizat pe cobai a aratăt că până la 12% din masculi nu au avut interes sexual în femele, deşi acest studiul nu a măsurat atracţia faţă de alţi masculi, şi din această cauză are aplicabilitate minimă în subiectul asexualităţii.
Un sondaj despre sexualitate din Regatul Unit a avut o întrebare despre atragerea sexuală, şi 1% din răspunzători au spus că “niciodată nu au fost atraşi sexuali faţă de o altă persoană” (Bogart, 2004). Institutul Kinsey a făcut un alt studiu despre acest subiect, ajungând la concluzia că “asexualii pot fi caracterizaţi după dorinţe sexuale minime şi excitaţie sexuală minimă, în loc de niveluri scăzute de activitate sexuală şi inhibiţie sexuală ridicată” (Prause, Nicole şi Graham).
Asexuali celebri
Există evidenţe puternic circumstanţiale că persoanele de mai jos au fost sau sunt asexuale. Trebuie menţionat, totuşi, că mulţi din această listă au fost consideraţi bisexuali sau homosexuali, din cauză că nu au avut atracţie pentru persoanele de sexul opus (de fapt, ei nu aveau dorinţă sexuală faţă de nici un sex).
J.M. Barrie
Jorge Luis Borges
Justin Carter
George Washington Carver
Frederic Chopin
Marlene Dietrich
Paul Erdős
Glenn Gould
Immanuel Kant
H.P. Lovecraft
Morrissey
Ralph Nader
Isaac Newton
Maurice Ravel
John Ruskin
António de Oliveira Salazar
George Bernard Shaw
Sofocle
Nikola Tesla
Homosexualitatea se referă la atracţia dintre persoane de acelaşi sex sau la orientarea homosexuală. Ca orientare sexuală, homosexualitatea se referă la “a avea atraţie sexuală şi romantică în primul rând sau exclusiv către membri de acelaşi sex cu persoana respectivă”; “se referă de asemenea la simţul identităţii personale şi sociale ale unei persoane bazat pe acele atracţii şi comportamente pe care le exprimă şi este membru într-o comunitate îi împărtăşeşte aceste înclinaţii.”[1][2] Homosexualitatea, bisexualitatea, şi heterosexualitatea împreună cunt cele trei mari categorii de orientări sexuale şi sunt parte din continuum heterosexual-homosexual. Proporţia exactă a populaţiei care a avut contacte homosexuale este dificil de estimat,[3] dar cele mai recente studii o plasează la 2-13%.[4][5][6][7][8][9][10][11][12][13][14] Prevalenţa homosexualităţii la bărbaţi poate varia în timp şi în diferite societăţi, parte datorită variaţiilor ratei de fertilitate sau mărimii familiei şi efectului orientării sexuale în funcţie de ordinea naşterii.[7]
Orientarea sexuală diferă de asemenea de alte aspecte ale sexualităţii, “inclusiv sexul biologic (caracteristicile anatomice, fiziologice şi genetice asociate cu bărbatul sau femeia), identitatea de gen (sensul psihologic al bărbatului, femeii, sau altora), şi rolul genului în societate (aderenţa la norme culturale definind comportamentul feminin şi masculin).”[2]
Etimologic, cuvântul homosexual este un hibrid de origine greacă şi latină, cu homos (uneori confundat cu un cuvânt latin fără legătură pentru “bărbat”, ca în Homo sapiens) derivat din cuvântul grec pentru acelaşi, denotând astfel acte sexuale şi afecţiuni între membri de acelaşi sex, inclusiv lesbianismul.[15] Cuvântul gay se referă în general la homosexualitatea masculină, dar este uneori folosit într-un sens mai larg pentru homosexualitate în general. În contextul sexualităţii, cuvântul lesbian se referă la homosexualitatea la femei.
Comportarea homosexuală a fost atât acceptată cât şi respinsă de-a lungul istoriei. În ultimele decenii, a existat un trend de creştere a vizibilităţii, recunoaşterii şi respectării drepturilor legale ale homosexualilor, inclusiv căsătoria şi uniunea civilă, drepturi parentale, şi acces egal la sănătatea publică.
^ ab LeVay, Simon (1996). Queer Science: The Use and Abuse of Research into Homosexuality. Cambridge: The MIT Press ISBN 0-262-12199-9
^ ab ACSF Investigators (1992). AIDS and sexual behaviour in France. Nature, 360, 407–409.
^ ab Billy, J. O. G., Tanfer, K., Grady, W. R., & Klepinger, D. H. (1993). The sexual behavior of men in the United States. Family Planning Perspectives, 25, 52–60.
^ ab Binson, D., Michaels, S., Stall, R., Coates, T. J., Gagnon, & Catania, J. A. (1995). Prevalence and social distribution of men who have sex with men: United States and its urban centers. Journal of Sex Research, 32, 245–254.
^ abc Bogaert, A. F. (2004). The prevalence of male homosexuality: The effect of fraternal birth order and variation in family size. Journal of Theoretical Biology, 230, 33–37. [1] Bogaert argues that: “The prevalence of male homosexuality is debated. One widely reported early estimate was 10% (e.g., Marmor, 1980; Voeller, 1990). Some recent data provided support for this estimate (Bagley and Tremblay, 1998), but most recent large national samples suggest that the prevalence of male homosexuality in modern western societies, including the United States, is lower than this early estimate (e.g., 1–2% in Billy et al., 1993; 2–3% in Laumann et al., 1994; 6% in Sell et al., 1995; 1–3% in Wellings et al., 1994). It is of note, however, that homosexuality is defined in different ways in these studies. For example, some use same-sex behavior and not same-sex attraction as the operational definition of homosexuality (e.g., Billy et al., 1993); many sex researchers (e.g., Bailey et al., 2000; Bogaert, 2003; Money, 1988; Zucker and Bradley, 1995) now emphasize attraction over overt behavior in conceptualizing sexual orientation.” (p. 33) Also: “…the prevalence of male homosexuality (in particular, same-sex attraction) varies over time and across societies (and hence is a ‘‘moving target’’) in part because of two effects: (1) variations in fertility rate or family size; and (2) the fraternal birth order effect. Thus, even if accurately measured in one country at one time, the rate of male homosexuality is subject to change and is not generalizable over time or across societies.” (p. 33)
^ ab Fay, R. E., Turner, C. F., Klassen, A. D., & Gagnon, J. H. (1989). Prevalence and patterns of same-gender sexual contact among men. Science, 243, 338–348.
^ ab Johnson, A. M., Wadsworth, J., Wellings, K., Bradshaw, S., & Field, J. (1992). Sexual lifestyles and HIV risk. Nature, 360, 410–412.
^ ab Laumann, E. O., Gagnon, J. H., Michael, R. T., & Michaels, S. (1994). The social organization of sexuality: Sexual practices in the United States. Chicago: University of Chicago Press.
^ ab Sell, R. L., Wells, J. A., & Wypij, D. (1995). The prevalence of homosexual behavior in the United States, the United Kingdom and France: Results of national population-based samples. Archives of Sexual Behavior, 24, 235–248.
^ ab Wellings, K., Field, J., Johnson, A., & Wadsworth, J. (1994). Sexual behavior in Britain: The national survey of sexual attitudes and lifestyles. London, UK: Penguin Books.
