1iSX

Asexualitatea este o orientare sexuală care descrie persoanele care nu au atracţie sau dorinţă sexuală faţă de nici un sex. Puţină cercetare a fost făcută despre această orientare, dar toate studiile au arătat că aceasta este cea mai puţin-comună orientare sexuală.

Controverse

Fiindcă asexualitatea este foarte rară, şi abia acum începe să fie cercetată, există controverse în cercuri psihologico-ştiinţifice dacă aceasta este o orientare sexuala legitimă. Câţiva spun că trebuie categorizată ca o deficienţă sexuală hipoactivă, sugerând că este creată de diverşi factori legaţi de mediu, incluzând abuz sexual în trecut, nepermiterea expresiei sexuale şi probleme hormonale.

Pe cealaltă parte, mulţi asexuali, şi un număr tot mai mare de cercetători, susţin că asexualitatea este o orientare sexuală legitimă, la fel ca heterosexualitatea şi homosexualitatea. Ei spun că aceasta nu trebuie considerată o condiţie medicală fiind că nu creează probleme şi nu necesită tratatament. Mulţi fac referinţă la faptul că, în trecut, lucruri similare au fost spuse despre homosexualitate, dar acum este văzută ca o orientare sexuală legitimă.

Cercetare

Un studiu făcut la berbeci a arătat că aproximativ 2-3% din berbecii studiaţi nu au avut nici un interes aparent în a avea sex cu alţi indivizi, de orice sex. Alt studiu realizat pe cobai a aratăt că până la 12% din masculi nu au avut interes sexual în femele, deşi acest studiul nu a măsurat atracţia faţă de alţi masculi, şi din această cauză are aplicabilitate minimă în subiectul asexualităţii.

Un sondaj despre sexualitate din Regatul Unit a avut o întrebare despre atragerea sexuală, şi 1% din răspunzători au spus că “niciodată nu au fost atraşi sexuali faţă de o altă persoană” (Bogart, 2004). Institutul Kinsey a făcut un alt studiu despre acest subiect, ajungând la concluzia că “asexualii pot fi caracterizaţi după dorinţe sexuale minime şi excitaţie sexuală minimă, în loc de niveluri scăzute de activitate sexuală şi inhibiţie sexuală ridicată” (Prause, Nicole şi Graham).

Asexuali celebri

Există evidenţe puternic circumstanţiale că persoanele de mai jos au fost sau sunt asexuale. Trebuie menţionat, totuşi, că mulţi din această listă au fost consideraţi bisexuali sau homosexuali, din cauză că nu au avut atracţie pentru persoanele de sexul opus (de fapt, ei nu aveau dorinţă sexuală faţă de nici un sex).

J.M. Barrie
Jorge Luis Borges
Justin Carter
George Washington Carver
Frederic Chopin
Marlene Dietrich
Paul Erdős
Glenn Gould
Immanuel Kant
H.P. Lovecraft
Morrissey
Ralph Nader
Isaac Newton
Maurice Ravel
John Ruskin
António de Oliveira Salazar
George Bernard Shaw
Sofocle
Nikola Tesla

(Wikipedia sub licenţa GNU)

Orientarea sexuală se referă la sexul persoanelor care sunt în centrul dorinţelor, fanteziilor şi simţurilor erotice sau amoroase ale unui om, sexul faţă de care o persoană este “orientată”. Termenii alternativi preferinţă sexuală sau înclinaţie sexuală au înţelesuri similare în majoritatea contextelor discursive.

În general, o persoană poate fi identificată ca heterosexuală (atracţie principală faţă de persoane de sexul opus), homosexuală (atracţie principală faţă de persoanele de acelaşi sex), bisexuală (atracţie faţă de ambele sexe) sau asexuală (nu are atracţie sexuală faţă de nici un sex). Există de asemenea alte încadrări, precum transsexualitatea, pansexualitatea şi intersexualitatea.

Clasificarea persoanelor într-una din grupurile de mai sus este controversată, fiindcă studiile stiinţifice arată că sexualitatea este foarte complexă şi diferite grade de atracţie sau identificare cu diverse orientări sexuale.

În publicaţiile Sexual Behavior in the Human Male (1948) şi Sexual Behavior in the Human Female, ambele de Alfred C. Kinsey, au fost prezentate rezultatele unei ample cercetări socio-medicale în care subiecţii au fost evaluaţi pe baza comportamentului sexual şi a altor parametrii. Această cercetare a condus la apariţia celebrei scări Kinsey, ce se întinde între “complet heterosexual” şi “complex homosexual”. Kinsey a raportat că majoritatea persoanelor au apărut a fi “bisexuale”, în sensul în care au manifestat în cursul vieţii atracţie faţă de ambele sexe, deşi un sex era de preferat. În publicaţiile de mai sus, între 5-10% din cei intervievaţi s-au considerat complet heterosexuali sau complex homosexuali. Foarte puţini s-au considerat complex bisexuali – adică, cu o atracţie egală faţă de ambele sexe. Bazându-se pe aceste rezultate, Kinsey a ajuns la concluzia că nu există două orientări sexuale distinctive, de fapt existând doar un continuum între heterosexualitate şi homosexualitate, cu bisexualitatea perfectă la mijloc, în care se încadrează majoritatea populaţiei umane, la diferite niveluri, cu excepţia celor asexuali, care formează un procentaj foarte redus din populaţia totală mondială. Acest continuum este suportul statistic al scării Kinsey.

Studiile moderne arată că majoritatea persoanelor din lume se consideră heterosexuale – adică, sunt plasate pe scara orientării sexuale între bisexualitate totală şi heterosexualitate totală. Trebuie menţionat, totuşi, că foarte puţini din aceştia au preferinţe sau dorinţe sexuale-amoroase exclusiv pentru persoanele de sexul opus. Numărul celor care sunt plasaţi între bisexualitate totală şi homosexualitate totală – deci, au atracţie principală faţă de indivizi de acelaşi sex – este între 2,8% şi 9% din bărbaţi şi 1-5% dintre femei în Statele Unite ale Americii, cu nivele similare observate la nivel mondial. Numărul persoanelor care se identifică drept homosexuali este mai mare în mediile urbane decât în cele rurale. Ca şi în cazul heterosexualităţii, foarte puţine din persoanele identificate ca homosexuali au preferinţe sexuale exclusiv faţă de acelaşi sex.

(Wikipedia sub licenţa GNU)

Reprezentarea unui act sexual într-un manuscris al Kama Sutrei

Sexualitatea umană este modul în care oamenii se autoexprimă ca entităţi sexuale. Studiul sexualităţii include un număr mare de activităţi sociale şi o varietate largă de purtări, acţiuni şi teme sociale. Din punct de vedere biologic, sexualitatea poate îngloba actul sexual şi contactele sexuale de toate tipurile, precum şi aspectele medicale despre raporturile fiziologice sau psihologice ale comportamentului sexual. Din punct de vedere sociologic, ea poate cuprinde aspecte culturale, politice, legale. Perspective filozofica face referinţă la aspectele etice, teologice, spirituale şi morale ale sexualităţii.

Biologia sexualităţii umane cercetează influenţa factorilor biologici, precum reacţiile organice şi neurologice, eretidatea, hormonii şi disfuncţiile sexuale; deasemenea, ea examinează funcţiile de bază ale reproducerii şi acţiunile fizice ale acesteia. Perspectivele biologice ne ajută să analizăm aceşti factori şi să le înţelegem pentru a le folosi ulterior în tratamentul problemelor sexuale.

Sexul ca exerciţiu arde caloriile pentru a produce un avantaj sănătăţii. Sexul reduce stresul, injectează în sistemul imun o doză ridicata de imunoglubină A, îmbunătăţeşte sistemul cardiovascular, ridică nivelul autoaprecierii, reduce durerea prin producerea hormonului oxytocin, reduce riscul cancerului glandei prostatice, întăreşte musculatura abdominală şi sporeşte un somn bun. ^[1]

Bibliografie

1. ^ Doheny, K. (2008) “10 Surprising Health Benefits of Sex,” WebMD (reviewed by Chang, L., M.D.)

(Wikipedia sub licenţa GNU)

Filozofia sexului este partea filozofiei aplicate care studiază sexul şi dragostea. Ea include atât etici ale fenomenului precum prostituţia, violul, hărţuirea sexuală, identitatea sexuală şi homosexualitatea, cât şi analize conceptuale ale conceptelor precum “ce este sexul?”. Ea include şi întrebări despre sexualitate şi identitate sexuală şi stările ontologice ale genului. Filozofi contemporani de frunte din domeniul sexului includ pe Alan Soble şi Judith Butler.

Filozofia contemporană a sexului este uneori influenţată de feminismul vestic. Problemele ridicate de feministe privind diferenţele de gen, politici sexuale, şi natura identităţii sexuale, sunt întrebări importante în filozofia sexului.

• Ce este dragostea romantică?
• Există o caracteristică esenţială care face un act să fie considerat sexual?
• Există acte sexuale bune şi acte sexuale rele? Conform căror criterii? Alternativ, pot actele sexuale consensuale să fie imorale, sau neetice?
• Identităţile sexuale îşi trag originea din diferenţe ontologice fundamentale (precum biologia)?
• Este sexualitatea o funcţie de gen sau sex biologic?

Bibliografie

• Aquinas, St. Thomas. Summa Theologiae. Cambridge, Eng.: Blackfriars, 1964-76.
• Augustine, St. (Aurelius). On Marriage and Concupiscence, in The Works of Aurelius Augustine, Bishop of Hippo, vol. 12, ed. Marcus Dods. Edinburgh, Scot.: T. & T. Clark, 1874.
• Baker, Robert, Kathleen Wininger, and Frederick Elliston, eds. Philosophy and Sex, 3rd edition. Amherst, N.Y.: Prometheus, 1998.
• Baumrin, Bernard. “Sexual Immorality Delineated,” in Robert Baker and Frederick Elliston, eds., Philosophy and Sex, 2nd edition. Buffalo, N.Y.: Prometheus, 1984, pp. 300-11.
• Bloom, Allan. Love and Friendship. New York: Simon and Schuster, 1993.
• Buckley Jr., William F., Camille Paglia, Betty Friedan, Arianna Huffington, Michael Kinsley, et al., “Has the Women’s Movement Been Disastrous?: A Firing Line Debate,” in Sterling Harwood, ed., Business as Ethical and Business as Usual (Belmont, CA: Wadsworth Publishing Co., 1996).
• Butler, Judith (1990). Gender Trouble: Feminism and the Subversion of Identity. New York: Routledge. ISBN 0-415-90043-3.
• Butler, Judith (1993). Bodies That Matter: On the Discursive Limits of Sex. New York: Routledge. ISBN 0-415-90365-3.
• Christensen, F. M., “A Defense of Pornography,” in Sterling Harwood, ed., Business as Ethical and Business as Usual (Belmont, CA: Wadsworth Publishing Co., 1996).
• Christina, Greta. “Are We Having Sex Now or What?” in Alan Soble, ed., The Philosophy of Sex, 3rd edition. Lanham, Md.: Rowman and Littlefield, 1997, pp. 3-8.
• Finnis, John. “Law, Morality, and ‘Sexual Orientation’,” Notre Dame Law Review 69:5 (1994), pp. 1049-76.
• Finnis, John and Martha Nussbaum. “Is Homosexual Conduct Wrong? A Philosophical Exchange,” in Alan Soble, ed., The Philosophy of Sex, 3rd edition. Lanham, Md.: Rowman and Littlefield, 1997, pp. 89-94.
• Foucault, Michel. The History of Sexuality. Vols. 1-3. New York: Vintage, 1990. (Original French publications of the three volumes in 1978, 1984, and 1984, respectively)
• Gray, Robert. “Sex and Sexual Perversion,” in Alan Soble, ed., The Philosophy of Sex, 3rd edition. Lanham, Md.: Rowman and Littlefield, 1997, pp. 57-66.
• Grisez, Germain. The Way of the Lord Jesus. Quincy, Ill.: Franciscan Press, 1993.
• Gudorf, Christine. Body, Sex, and Pleasure: Reconstructing Christian Sexual Ethics. Cleveland, Ohio: Pilgrim Press, 1994.
• Hampton, Jean. “Defining Wrong and Defining Rape,” in Keith Burgess-Jackson, ed., A Most Detestable Crime: New Philosophical Essays on Rape. New York: Oxford University Press, 1999, pp. 118-56.
• Held, Virginia. “Coercion and Coercive Offers,” in J. Roland Pennock and John W. Chapman, eds., Coercion: Nomos VIX. Chicago, Ill.: Aldine, 1972, pp. 49-62.
• Jung, Patricia, and Ralph Smith. Heterosexism: An Ethical Challenge. Albany, N.Y.: State University of New York Press, 1993.
• Kant, Immanuel. Lectures on Ethics. Translated by Louis Infield. New York: Harper and Row, 1963.
• Kant, Immanuel. The Metaphysics of Morals . Translated by Mary Gregor. Cambridge, Eng.: Cambridge University Press, 1996.
• C. S. Lewis The Four Loves. New York: Harcourt Brace Jovanovich, 1960.
• MacKinnon, Catherine A., “The Money of Playboy Magazine,” in Sterling Harwood, ed., Business as Ethical and Business as Usual (Belmont, CA: Wadsworth Publishing Co., 1996).
• Mappes, Thomas. “Sexual Morality and the Concept of Using Another Person,” in Thomas Mappes and Jane Zembaty, eds., Social Ethics, 4th edition. New York: McGraw-Hill, 1992, pp. 203-26.
• Mayo, David. “An Obligation to Warn of HIV Infection?” in Alan Soble, ed., Sex, Love and Friendship. Amsterdam. Hol.: Editions Rodopi, 1997, pp. 447-53.
• Muehlenhard, Charlene, and Jennifer Schrag. “Nonviolent Sexual Coercion,” in A. Parrot and L. Bechhofer, eds, Acquaintance Rape. The Hidden Crime. New York: John Wiley, 1991, pp. 115-28.
• Murphy, Jeffrie. “Some Ruminations on Women, Violence, and the Criminal Law,” in Jules Coleman and Allen Buchanan, eds., In Harm’s Way: Essays in Honor of Joel Feinberg. Cambridge, Eng.: Cambridge University Press, 1994, pp. 209-30.
• Nagel, Thomas. “Sexual Perversion,” in Alan Soble, ed., The Philosophy of Sex, 3st edition. Lanham, Md.: Rowman and Littlefield, 1997, pp. 9-20.
• Nielson-Jones, Oliver. “Sex, Escaping The Rat Race” In G.Bennett and A.Robinson, eds., Sexual Philosophy, 2006, pp. 7-29
• O’Neill, Onora. “Between Consenting Adults,” Philosophy and Public Affairs 14:3 (1985), pp. 252-77.
• Plato. Symposium. Translated by Michael Joyce, in E. Hamilton and H. Cairns, eds., The Collected Dialogues of Plato. Princeton, N.J.: Princeton University Press, 1961, pp. 526-74.
• Posner, Richard. Sex and Reason. Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1992.
• Primoratz, Igor. Ethics and Sex. London ; New York : Routledge, 1999.
• Sanders, Stephanie, and June Reinisch. “Would You Say You ‘Had Sex’ If . . . ?” Journal of the American Medical Association 281:3 (January 20, 1999), pp. 275-77.
• Scheer, Robert, “Bigger Breasts: The Great Implant Lie,” in Sterling Harwood, ed., Business as Ethical and Business as Usual (Belmont, CA: Wadsworth Publishing Co., 1996).
• Roger Scruton. Sexual Desire: A Moral Philosophy of the Erotic. New York: Free Press, 1986.
• Singer, Irving. The Nature of Love, vol. 2: Courtly and Romantic. Chicago, Ill.: University of Chicago Press, 1984.
• Soble, Alan. “Antioch’s ‘Sexual Offense Policy’: A Philosophical Exploration,” Journal of Social Philosophy 28:1 (1997), pp. 22-36.
• Soble, Alan. The Philosophy of Sex and Love: An Introduction. St. Paul, Minn.: Paragon House, 1998.
• Soble, Alan. Sexual Investigations. New York: New York University Press,1996.
• Soble, Alan, ed. Eros, Agape and Philia. New York: Paragon House, 1989.
• Soble, Alan, ed. The Philosophy of Sex, 4th edition. Lanham, Md.: Rowman and Littlefield, 2002.
• Soble, Alan, ed. Sex, Love, and Friendship. Amsterdam, Hol.: Editions Rodopi, 1996.
• Solomon, Robert, and Kathleen Higgins, eds. The Philosophy of (Erotic) Love. Lawrence. Kan.: University Press of Kansas, 1991.
• Stewart, Robert M., ed. Philosophical Perspectives on Sex and Love. New York: Oxford University Press, 1995.
• Vannoy, Russell. Sex Without Love: A Philosophical Exploration. Buffalo, N.Y.: Prometheus, 1980.
• Verene, Donald, ed. Sexual Love and Western Morality, 2nd edition. Boston, Mass.: Jones and Bartlett, 1995.
• Wertheimer, Alan. “Consent and Sexual Relations,” Legal Theory 2:2 (1996), pp. 89-112.
• Pope John Paul II. Love and Responsibility. New York: Farrar, Straus and Giroux, 1981.

Linkuri

• Internet encyclopedia of philosophy: philosophy of sex (also by Soble)
• Bibliography: Traditions in the Cultural Representation of Love, Sex, Gender, and the Body: c.100 BC – 1500 AD

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896

Video: Sexual Philosophy: Creative Erotic Art of Love Sex & Orgasm

Gender Identity & Sexual Orientation Equiries and Complaints Hotline

Orientarea afecţională (sau orientarea romantică) este folosită atât ca alternativă cât şi ca complementaritate pentru orientarea sexuală.^[1] Ea se bazează pe perspectiva că atracţia sexuală este doar o componentă a unui sistem dinamic mult mai mare. Adepţii acestei teorii consideră că orientarea cuiva este definită de persoana de care este predispusă să se îndrăgostească, implicând sau nu sexualitatea. Ulterior, folosirea predominantă a termenului “orientare sexuală” este luată în consideraţie pentru a reduce o întreagă categorie de dorinţe şi emoţii, ca şi puterea şi conexiunea, la sex.

Termenul de orientare afecţională este de asemenea folosit de cei care se consideră ei înşişi asexuali şi că experimentează doar atracţii mentale, emoţionale, fizice (tactile), şi/sau estetice. Termenii folosiţi pentru diferite orientări afecţionale sunt adesea aceeaşi cu cei pentru orientare sexuală: totuşi, termenii “homoromantic”, “biromantic”, “heteroromantic” şi “aromantic” au câştigat în popularitate. Asexualii incorporează uneori termeni colocviali pentru a descrie atât componentele romantice cât şi pe cele sexuale ale orientării lor (de ex. gay-asexual, bi-asexual, sau corect-asexual).

Există de asemenea şi cei care susţin că orientarea cuiva este definită de de cel spre care se revarsă afecţiunea şi dacă atracţia sexuală respectivă depinde de afecţiunea pentru calităţile personale ale celeilalte fiinţe umane, indiferent de sexul ei, gen sau chiar aparenţă externă. Această folosire a termenului nu necesită îndrăgostirea, dar se bazează încă pe afecţiunea personală. Se poate considera fraza “atracţie sexuală condiţională” pentru a descrie experienţa celor care sunt în fapt asexuali, ca opusă frazei “atracţie sexuală primară” folosită pentru a descrie persoanele “sexuale”.

Note

Referinţe

• Wells, J. W. (1989). “Teaching about Gay and Lesbian Sexual and Affectional Orientation Using Explicit Films to Reduce Homophobia”. Journal of Humanistic Education and Development, 28(1),18-34.

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896

Căsătoria este o uniune socială, spirituală, şi/sau legală a indivizilor. Uniunea se poate numi şi matrimonie, în timp ce ceremonia care marchează începutul acesteia este denumită de obicei nuntă.

Căsătoria este o instituţie în care relaţiile interpersonale (de obicei intime sau sexuale) sunt recunoscute de către stat, de autoritatea religioasă, sau de amândouă. Ea este adesea văzută ca un contract. Căsătoria civilă este conceptul legal de căsătorie ca instituţie guvernamentală, în conformitate cu legea căsătoriei. Dacă este recunoscută de către stat, de religia de care aparţin partenerii sau de societate în general, actul căsătoriei schimbă statutul personal şi social al indivizilor respectivi.

Oamenii se căsătoresc din multe motive, care de obicei includ: stabilitate legală, socială, şi economică; formarea unei familii unite; procrearea şi educarea şi hrănirea copiilor; legitimarea relaţiilor sexuale; obligaţii religioase; declararea publică a dragostei; sau pentru a obţine o cetăţenie.^[1][2]

Căsătoria poate lua mai multe forme: de exemplu, o uniune între un bărbat şi o femeie ca soţ şi soţie este o căsătorie heterosexuală monogam; poligamia – în care o persoană se căsătoreşte cu mai mulţi parteneri – incluzând poliginia în care un bărbat are mai multe soţii, şi poliandria în care o femeie are mai mulţi soţi, a fost cunoscută în anumite societăţi.^[3] Recent, unele jurisdicţii^[4] şi denominări^[5][6][7] au început să fie de acord cu căsătorii între persoane de acelaşi sex, care unesc persoane de acelaşi sex.

O căsătorie este adesea formalizată în timpul ceremoniei căsătoriei,^[8] care poate fi certificată de un oficiant religios, de un ofiţer al stării civile, sau (când nu există nicio biserică sau afiliere statală) de un prieten de încredere al participanţilor la căsătorie. Actul căsătoriei crează de obicei obligaţii normatie şi legale între indivizii implicaţi şi, în multe societăţi, familiile lor extinse.

Articolul 16 din Declaraţia Universală a drepturilor Omului spune că “Bărbaţii şi femeile majori, fără limitare de rasă, naţionalitate sau religie, au dreptul la căsătorie şi să îşi întemeieze o familie. Ei sunt îndreptăţiţi la drepturi egale pe perioada căsătoriei şi a dizolvării acesteia. Căsătoria se va realiza doar cu acordul liber consimţit şi deplin al viitorilor soţi”. Declaraţia de la Cairo privind Drepturile Omului în Islam dă bărbaţilor şi femeilor “dreptul la căsătorie” indiferent de rasă, culoare sau naţionalitate, dar nu şi de religie.

Referinţe

Linkuri

• African Marriage Rituals
• Gillis, John R. (1985). For Better, for Worse: British Marriages, 1600 to the Present. Oxford University Press. ISBN 019503614X. http://books.google.com/books?id=t3kiLAQxrnMC.
• ‘Forever and a Day’ or ‘Just One Night’? On Adaptive Functions of Long-Term and Short-Term Romantic Relationships
• “Legal Regulation of Marital Relations: An Historical and Comparative Approach – Gautier 19 (1): 47 – International Journal of Law, Policy and the Family”. http://lawfam.oxfordjournals.org/cgi/content/abstract/19/1/47.
• “Marriage – its various forms and the role of the State” on BBC Radio 4’s In Our Time featuring Janet Soskice, Frederik Pedersen and Christina Hardyment
• “Radical principles and the legal institution of marriage: domestic relations law and social democracy in Sweden  – Bradley 4 (2): 154 – International Journal of Law, Policy and the Family”.
• Recordings & Photos from a College Historical Society debate on the role of marriage in modern life, featuring Senator David Norris and Senator Ronan Mullen.
• The National Marriage Project at Rutgers University

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896

Video: Blender Burner: Mandy Moore Marriage Shocker

Doi bărbaţi căsătorindu-se la Amsterdam

O relaţie între două persoane de acelaşi sex poate avea mai multe forme, de la relaţii romantice şi sexuale, la cele apropiate ne-romantice.

Termenul de relaţii între persoane de acelaşi sex poate fi folosit când orientarea sexuală a participanţilor la o astfel de relaţie nu este cunoscută. Ca persoane bisexuale sau pansexuale, oamenii pot participa la astfel de relaţii, unii activişti afirmând că referirea la o relaţie între persoane de acelaşi sex ca fiind o relaţie între homosexuali sau lesbiene este o formă de renunţare la bisexualitate. Termenul de căsătorie între persoane de acelaşi sex este folosit în mod similar.

Linkuri

• Arizona Central: Here’s to ‘bromance’ (March 24, 2008)
• Seattle Times: Bromances aren’t uncommon as guys delay marriage (April 7, 2008)

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896

Video: Mornings with Kerri Anne -Same Sex Relationships Recognition